Recenzie: Protosinghel Teofan Mada, Evanghelia in versiunea Hollywood. Iisus in cinema, Editura „Vremi”, Cluj Napoca, 2010, 240 pagini…

Cartea Preacuviosului Parinte Protosinghel Dr. Teofan Mada se bucura de publicarea in tanara dar deja (re)cunoscuta editura „Vremi” din Cluj Napoca, condusa fiind, cu multa daruire si devotament de catre tanarul teolog Vasile Tomoiaga. Lucrarea de fata, ca si celelalte de altfel, este rezultatul si rodul mai multor ani de cercetare si studiu profund teologic (doisprezece la numar), pe care autorul i-a intreprins in diferite institutii de invatamant superior din strainatate: Ierusalim, Mirfield, Leeds, Durham, Regensburg si, mai ales Thessalonic – Grecia.

Potrivit afirmatiilor mai multor teologi care-l cunosc si-l pretuiesc pe autor Parintele Teofan este un teolog contemporan cu o neobosita capacitate de lucru si o bogata activitate in studiile sale, in daruirea si in slujirea sa, un cleric vrednic al Bisericii Ortodoxe Romane, care face cinste Bisericii si Teologiei, oferind totodata, solutii la problemele sociale contemporane, la cerintele gandirii contemporane, fara compromisuri si abateri de la credinta, evlavia si traditia ortodoxa, bine stiind ca Biserica este „ieri, azi si in veci aceeasi”. Preacuviosul Parinte Teofan, prin toata viata si prezenta lui, cu recunoasterea meritelor in studii si daruirea slujirii lui, prin cuvantul scris sau oral, prin vocatia sa catre aprofundarea studiilor sale si in general, prin formarea sa, se dovedeste a fi un cleric vrednic in toate, ce ofera o bogata marturisire a lui Iisus Hristos, constituind un exemplu de urmare si imitare, indeosebi pentru tineri si slujitori ai altarelor.

Cu alte cuvinte, este o carte care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca teologilor interesati de audiovizual, dar nici a cinefililor din Biserica este "Evanghelia in versiunea Hollywood. Iisus in cinema" a Parintelui Protosinghel Dr. Teofan Mada. Editata de Editura clujeana "Vremi" in anul 2010, cu sprijinul Manastirii Crasna – Prahova, cartea nu s-a bucurat pana acum de o promovare pe masura, cu toate ca o merita cu prisosinta. Autor prodigios de literatura teologica, dedicata atat Sfintilor Parinti ai veacului de aur, cat si problemelor actuale de etica si psihologie crestina, Parintele Protosinghel Dr. Teofan Mada abordeaza, surprinzator, si un domeniu acreditat indeobste uneia dintre zonele cele mai profane si mai rebele ale culturii: filmul. Considerat, si nu degeaba, primejdios pentru viata ascetica si contemplativa, filmul poate fi teren al meditatiei religioase, teatru de desfasurare a diverselor scenarii biblice, scripturistice si hagiografice. Acesta este spatiul de cercetare al Parintelui Teofan Mada, iar modul de abordare al subiectului ales - imaginea lui Iisus in cinema - este exemplar prin seriozitate, acribia documentarii, nivelul discursului academic si, nu in ultimul rand, prin elocventa si eleganta scriiturii.

Departe de Preacuviosul Parinte Teofan Mada, abordarile naiv-sentimentaliste care ignora total fenomenul cinematografic, centrate eventual in jurul unui singur film si expandate entuziast la nivel de volum, vehiculate uneori in literatura autohtona de meditatie ortodoxa. Departe de el si subiectivismul juvenil-iconoclast in care cate un tanar monah cinefil care, pentru a-si demonstra istetimea si "actualitatea gandirii", se ia la harta cu superproductiile cinematografice de ultima ora, pescuind didacticist evidente ale moralei crestine, dar alunecand periculos pe cojile de banana ale texturilor subliminale. Care este veridicitatea istorica, umana si duhovniceasca a episoadelor biblice si scripturistice supuse ecranizarilor? Care este unghiul de interpretare regizorala a mesajului evanghelic? Care sunt firele narative si personajele decupate din textul biblic si care e scopul, declarat sau nedeclarat, al acestei alegeri? De la notele de productie cinematografica la registrul interpretativ si la celelalte elemente de limbaj filmic, surprinse sensibil si expuse inteligent, pana la mesajul psihologic si duhovnicesc al peliculei, argumentate obiectiv pe criterii de psihologia receptarii si pana la reactiile presei, autorul urmareste pas cu pas eficienta soteriologica a interpretarii mesajului evanghelic de catre Arta a saptea.

Discursul sau este captivant, surclasand prin obiectivitatea demonstratiei si stiinta argumentarii plictisitoare tomuri celebre de istoria filmului universal. Libertatea de miscare a autorului intr-un spatiu filmografic si bibliografic extrem de vast si inaccesibil din Romania este uimitoare; informatia, culeasa din cele mai diverse si varii surse, nu il inrobeste ci, dimpotriva, ii confera creativitate intelectuala. Generozitatea cu care teologul erudit se transforma in spectator (si inca intr-unul sensibil si avizat), pentru a viziona zecile de pelicule rare citate, a le expune cititorului si a observa cate un detaliu edificator, scapat din atentia cronicarilor, toate acestea pot pune in genunchi o multime de istorici si cronicari de cinema din Romania sau de aiurea.

Insasi lista bibliografica din finalul cartii, alcatuita in special din studii occidentale de prima relevanta (de istorie a "filmului religios" sau a "religiei in cinema", monografii de cineasti, importante periodice de specialitate, filozofie generala si antropologie), arata o seriozitate rar intalnita in breasla show-biz-ului, chiar si la teoreticieni.

Lucid, subtil si lipsit de patetism, fara fundamentalisme religioase sau ideologice si teze enuntate cu pumnul (spre deosebire de filmologia occidentala, adesea impregnata ba de marxism, ba de freudism sau alte ideologii politic-corecte ale vremii), Parintele Teofan Mada stie sa pastreze duhul confesional ortodox in subtextul abia vizibil al scriiturii, facandu-l sa transpara - intotdeauna cu eleganta - si sa-si arate eficienta doar cand este nevoie.

Rareori am intalnit la un teolog ortodox atata sensibilitate si intelegere fata de fenomenul artistic; si mai arareori am intalnit atata eruditie si asimilare a terminologiei analizei artei, expuse intr-un discurs modern, flexibil si neostentativ, captivant prin frumusetea demonstratiei intelectuale, dar neinrobitor, elevat, dar firesc si lipsit de grandiloncventa. Sintetizand creativ o bibliografie occidentala impresionanta si foarte variata - de sorginte catolica (neo)protestanta si (cripto)marxista - Parintele Teofan o si depaseste prin anvergura analizei comparatiste si a capacitatii de patrundere specifice modelului estetic ortodox.

Drept urmare, oricine doreste sa cunoasca si sa inteleaga fenomenul ecranizarilor evanghelice (si indraznesc sa nu ma gandesc doar la cititorii romani…) ar trebui sa inceapa cu cartea Parintelui Teofan Mada (potrivit afirmatiilor doamnei Elena Dulgheru, facute, cu multa competenta, pe marginea acestei carti, in cotodianul “Lumina” al Patriarhiei Romane, din data de 14.01.2012. http://www.ziarullumina.ro/articole;1838;1;67893;0;Evanghelia-in-versiunea-Hollywood.html )…

Asadar, volumul de fata se aseaza in fata unor realitati contemporane de ordin religios-moral si spiritual nemaiintalnite pana acum caci asistam, uneori neputinciosi, alteori ignoranti si indiferenti, la desacralizarea noastra, la secularizarea, compromiterea constiintei si dezumanizarea noastra ce se petrece prin variate metode, instrumente si mijloace, pe care autorul le depisteaza si ni le sesizeaza noua tuturor, cu scopul combaterii acestor maladii spirituale molipsitoare si deci, a vindecarii noastre de toate bolile trupesti si sufletesti ce salasluiesc in viata noastra foarte destabilizata si bulversata, din punct de vedere psihic si duhovnicesc, ajungand, cu adevarat, la o nefericire a noastra.

Dupa aceasta observatie foarte graitoare, vom sustine ca „in ce priveste competenta acestei carti, este un fapt ce reiese cu evidenta, ca forma si fond, din intreg demersul teologic pe care autorul il sustine cu vigoare si convingere. La actualitatea si competenta temeinic prezentate in aceasta carte, se alatura originalitatea. De fapt, este vorba despre o anume originalitate descoperita ca atare mai intai in discernamantul prin care selecteaza din bogatia de date si idei, formate si alcatuite intr-o impresionanta bibliografie. Aceasta nota de prelucrare creatoare, ce se afirma nemijlocit, reuseste astfel sa ne redea imaginea fidela a dramei vietii crestine contemporane, in specificul ei social, prin care se releva de fapt pacatul, agresivitatea, violenta ipocrizia si impostura in toata gravitatea agresiunii lor”. Ceea ce ne provoaca interesul si ne atrage la aceasta carte este participarea „la una si aceeasi Imparatie a lui Dumnezeu, pe care autorul ne-o releva in numeroasele ipostaze si manifestari ale ei”.

Prin urmare, fiind „judicios conceputa, scrisa cu impresionanta dialectica interioara, impregnata de accentele unei gandiri teologico-filosofice, iluminata de o stilistica adecvata, cartea Parintelui Teofan Mada are meritul de a aborda cu seriozitate o tema deosebit de complexa. Importante nu sunt numai orizonturile pe care le deschide, ci impresionanta este si cutezanta de a cauta atat de diverse probleme si a le impreuna pe una si aceeasi albie”.

In incheiere, vom sustine ca demersul misionar al Bisericii (reclamat, revendicat si invocat de Parintele Teofan Mada ca fiind solutia ultima si unica ce ne poate remedia, reabilita si salva pe noi, fiii ei din aceste vremuri) trebuie sa cuprinda conceptul conform caruia Biserica nu este in fond, doar comunitatea cu numar mare sau foarte mare de membri ci chiar si cea cu numarul cel mai mic, dar in care salasluieste marturia cea duhovniceasca despre trairea in viata noastra a vietii lui Iisus Hristos, cea autentica. „Astfel inteleasa, misiunea nu este reprezentata de un proiect grandios, asemeni unei caracatite care cuprinde totul in sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan si actiune sistemului – ci de interventia in micro, de indeplinirea misiunii de pastor de suflete si a aceleia de urmator al Mantuitorului, calitate pe care o are orice crestin botezat, nu numai clericul si nu numai cei cu anumite raspunderi in Biserica.” Asadar, iata si de aici constatam faptul ca Ortodoxia este o forma de crestinism (nesecularizata si necompromisa in continutul si fondul ei intrisec) extrem de rafinata, de nobila, de fina, pe care putini o stiu astazi, aprecia sau gusta in profunzimile ei dintru inceput, lucru pentru care ne rugam Lui Dumnezeu – Cel in Treime preamarit, sa ne ajute si sa ne lumineze mintile si constiintele noastre, cele acoperite de umbra pacatului si a mortii!.

Drd. Stelian Gombos

.

• Tatuajele, podoabe daunatoare
  Publicat in : Morala
• Cerceii si piercing-ul, o moda inselatoare
  Publicat in : Morala